Trecutul naivitatii

Am rascolit azi camara imbacsita de amintiri prafuite,ascunse intr-un colt al uitarii.Am gasit un copil inocent,cu ochii tainuiti de intuneric si-am inteles timpul.Am inteles ca timpul imbatraneste si copiii se maturizeaza.Am gasit versuri ticluite de amintire.Am gasit poezia adolesentei mele.Este o poezie despre adolescenta.Este definitia raspicata a adolescentei.Clasa a x-a:x.Aceasta suna cam asa:

EA-adolescentina

Tu esti un fior de viata si implinire.
Eu sunt o mica soapta indreptata spre cuvant.
Tu esti o tulburare necunoscuta,dar dorita.
Eu sunt firava fiinta ce vrea sa te incerce si sa te cunoasca.
Tu esti ca un cantec ce navaleste,ce tulbura aducand frumusete si nou.
Eu nu sunt nici pe pamant,nici in vazduh,ci undeva pregatita de zbor.
Tu alergi spre mine ca o flacara curata.Roiesti in jurul meu.
Eu te vad,iti vad mainile delicate,pline cu daruri.Aproape ne intalnim.
Tu ma cuprinzi,imi poposesti in suflet,imprastii mireasma si tainicul tremur
peste nebanuitul meu trup.
Eu te doresc si nu pot decat sa indraznesc sa te strig.
"-Vino!Indruma-mi pasii!Implineste-ma!Invata-ma dorinta si visul!
-Adolescenta,desparte-ma frumos de copilarie si du-ma innoita spre maturitate."