Nu stiu de ce am asociat mereu timpul cu o graba continua,osciland uneori cu o stagnare iminenta.De fapt cred ca inteleg in sinea mea,insa nu as gasi cuvintele necesare sa explic.Azi m-am decis sa incerc.Mereu traiesc intr-o graba continua,in care totul in jurul meu parca ma fugareste.Am atatea activitati,atatea planuri,incat cred ca timpul nu imi ofera prilejul de a ma bucura de toate.Sau eu nu stiu sa manuiesc timpul?E ca intr-un vis din care ma trezesc mereu intr-o alta zi,si am impresia ca in ziua care a trecut nu am realizat nimic..."Avem atat timp...",spun unii , incat ne putem permite sa il irosim aiurea.Punctele de suspensie marcheaza o incarcatura sufleteasca atat de profunda , incat ne face sa credem ca avem atat timp in viata noastra,insa nu stim sa il fructificam.Si eu neg asta.Neg asta pentru ca timpul trece efectiv pe langa noi,doar cu un salut vulgar sau emotiv si se indreapta spre nicaieri.De altfel,uneori avem impresia ca timpul se opreste intr-un punct.Unele momente atat de sentimentale fac timpul sa stationeze.Pentru noi in acel moment timpul sta,insa,pentru altii timpul fuge.E atat de bizar si de controversat acest cuvant "timp".Are o multitudine de intelesuri.Intelesurile oculte fac din "timp"o notiune cu care nu ne putem confrunta si uneori preferam sa o ignoram pur si simplu.E ciudat cand spui:"a trecut mult timp de cand..."sau "va trece inca pe atat".sunt expresii de care le uzam zilnic,dar rareori ne intrebam daca timpul ne suporta sau daca macar face eforturi pentru asta.Sau pe el nici nu il intereseaza existenta noastra?Este timpul un prieten sau un dusman?In literatura putem gasi multe raspunsuri si de asemenea multe clasificari ale timpului,din profan in sacru si chiar invers.
"Cu greu găseşti puţin spaţiu în tine însuţi. Pentru a înţelege acel ceva care este sacru, spaţiul vast şi nemărginit trebuie sa fie în tine, înlăuntrul tău, iar nu în afară. Spaţiu nu înseamnă separaţie. Spaţiu nu înseamnă despărţire."Krishnamurti în Mintea fără margini
Spatiu.O linie nemarginita care ne delimiteaza teritoriul.Si totusi cand rostesc cuvantul "spatiu"ma gandesc la monotonie.era un joculet pe care il practicam in clasa a 8-a.Unul spunea un cuvant si ceilalti rosteau primul cuvant cu care asociau cuvantul initial.Si devenea asa de amuzant uneori.
:-<
Insa ne schimbam de-a lungul timpului,in spatii necunoscute.
