Timp si spatiu.

 "Timpul este focul in care ardem existenta."(Lev Tolstoi)

Nu stiu de ce am asociat mereu timpul cu o graba continua,osciland uneori cu o stagnare iminenta.De fapt cred ca inteleg in sinea mea,insa nu as gasi cuvintele necesare sa explic.Azi m-am decis sa incerc.Mereu traiesc intr-o graba continua,in care totul in jurul meu parca ma fugareste.Am atatea activitati,atatea planuri,incat cred ca timpul nu imi ofera prilejul de a ma bucura de toate.Sau eu nu stiu sa manuiesc timpul?E ca intr-un vis din care ma trezesc mereu intr-o alta zi,si am impresia ca in ziua care a trecut nu am realizat nimic..."Avem atat timp...",spun unii , incat ne putem permite sa il irosim aiurea.Punctele de suspensie marcheaza o incarcatura sufleteasca atat de profunda , incat ne face sa credem ca avem atat timp in viata noastra,insa nu stim sa il fructificam.Si eu neg asta.Neg asta pentru ca timpul trece efectiv pe langa noi,doar cu un salut vulgar sau emotiv si se indreapta spre nicaieri.De altfel,uneori avem impresia ca timpul se opreste intr-un punct.Unele momente atat de sentimentale fac timpul sa stationeze.Pentru noi in acel moment timpul sta,insa,pentru altii timpul fuge.E atat de bizar si de controversat acest cuvant "timp".Are o multitudine de intelesuri.Intelesurile oculte fac din "timp"o notiune cu care nu ne putem confrunta si uneori preferam sa o ignoram pur si simplu.E ciudat cand spui:"a trecut mult timp de cand..."sau "va trece inca pe atat".sunt expresii de care le uzam zilnic,dar rareori ne intrebam daca timpul ne suporta sau daca macar face eforturi pentru asta.Sau pe el nici nu il intereseaza existenta noastra?Este timpul un prieten sau un dusman?In literatura putem gasi multe raspunsuri si de asemenea multe clasificari ale timpului,din profan in sacru si chiar invers.

"Cu greu găseşti puţin spaţiu în tine însuţi. Pentru a înţelege acel ceva care este sacru, spaţiul vast şi nemărginit trebuie sa fie în tine, înlăuntrul tău, iar nu în afară. Spaţiu nu înseamnă separaţie. Spaţiu nu înseamnă despărţire."Krishnamurti în Mintea fără margini

Spatiu.O linie nemarginita care ne delimiteaza teritoriul.Si totusi cand rostesc cuvantul "spatiu"ma gandesc la monotonie.era un joculet pe care il practicam in clasa a 8-a.Unul spunea un cuvant si ceilalti rosteau primul cuvant cu care asociau cuvantul initial.Si devenea asa de amuzant uneori.

:-< 

Insa ne schimbam de-a lungul timpului,in spatii necunoscute.

Evocare-Nichita Stanescu

Ea era frumoasă ca umbra unei idei,
a piele de copil mirosea spinarea ei,
a piatră proaspăt spartă
a strigăt dintr-o limbă moartă.

Ea nu avea greutate, ca respirarea.
Râzânda şi plângânda cu lacrimi mari
era sărată ca sarea
slăvită la ospeţe de barbari.

Ea era frumoasă ca umbra unui gând.
Între ape, numai ea era pământ.

   Mi-a placut poezia.Si poate ca orice cititor ma gandesc la Ea-femeia perfecta.Insa poezia ar putea avea si un inteles mai profund,pornind de la ultimul vers: ,,intre ape, numai ea era pamant".

In acest caz, tema poeziei ar putea fi nasterea din ape a primei planete a Universului, eveniment la care poetul se intoarce, chemat de nostalgia celei dintai Creatii.

    Intr-o lume plina de "opere imperfecte" (incluzand tot "facutul" "vinovat" de iesirea din starea de gratie a preexistentei), aparitia pamantului din ape constituie un moment crucial, poate singurul frumos si pur.

   In primul vers, comparatia, "ca umbra unei idei" ar putea desemna Increatul cosmic, Ideea divina inainte de a se materializa in fapta.

   In versul urmator, aparitia din ape a "spinarii" fragede a celei dintai planete, este proiectata pe un fundal de dimineata primordiala: nascuta prin spargerea invelisului de piatra al oului cosmogonic, ea are frumusetea stranie a unui "strigat", purtand germenii Fiintei si pe cei ai Nefiintei viitoare.

   Cele doua gerunzii din strofa a II-a ("razanda si planganda") sugereaza un freamat de Geneza cosmica, asemanator cu uriasa germinare universala din "Testament"-ul arghezian.

   Metafora lacrimilor ar putea trimite la cunoscutul vers "Sunt lacrimae rerum" din "Eneida" lui Vergiliu, sugerand ca nasterea primei planete constituie un act sublim; purificata prin invelisul sarat al lacrimilor si impregnata de lichidul neprihanirii, Facerea va fi slavita in ritualurile "nenascutilor" oameni ai primei istorii.

   Astfel, ridicata din ape de "umbra" Gandului divin, cea dintai planeta ramane unica:

("numai ea era pamant ).

       Si dupa cum Nichita Stanescu isi numeste Volumul de poezii ,,Opere imperfecte",eu as putea adauga si"abstracte".Insa nimeni nu poate sti la ce s-a gandit autorul cu adevarat si ce stare de spirit avea in mometul respectiv.Oricate interpretari am gasi,nu cred ca vreuna reflecta adevarata incarcatura a poeziei.Pentru ca ,la urma urmei,fiecare se regaseste si gandeste in mod distinct aceasta "ars poetica".

ziua indragostitilor.

14 februarie.(click!) .E o zi in care pluteste rosul,si inimioarele.Trandafiri,baloane,pernute si tot felul de chestiute romantice.Se intituleaza "Valentine's Day"si bineinteles nu este o sarbatoare originala romaneasca.Dar englezii sarbatoresc,nemtii la fel,francezii mai ales,noi de ce nu am gasi un motiv de fericire azi?

In primul rand pentru ca in astfel de zile cativa isi mai aduc aminte sa spuna un "te iubesc",serviciul ocupandu-le tot timpul liber.Azi isi aduc aminte sa fie atenti cu o floare.Azi mai mult ca ieri realizeaza cat i-a schimbat iubirea,isi reamintesc cate au facut de dragul ei.Azi sunt toti diferiti.Dar de ce?De ce nu au obiceiul asta in fiecare zi?De ce numai astazi sunt atenti cu partenerele?De ce numai astazi isi aduce aminte cat il iubeste?De ce numai astazi vrea  ramana mereu cu el?De ce?
E un fenomen ciudat care a luat amploare.Pentru ca multi nu se bucura in fiecare zi de toate acestea.Pentru ca viteza cu care inainteaza viata ne-a oprit din loc sa ne mai gandim si la sentimenetele noastre.Pentru ca oamenii au devenit mai reci si mai indiferenti.Totul s-a schimbat.Azi conteaza banii pe care ii ai in buzunar.Sau ce masina conduci.Si toate acestea sunt trecatoare.

 Valentine's day sucks!E o zi ca oricare alta in care oricine iubeste se simte implinit.Pentru ca aceia care se iubesc fiecare minut din orice ora,din orisicare zi sau luna,chiar si an, constituie un moment unic.Azi e inca o zi din acelea multe de cand te-ai indragostit.A cata la numar?

Asta este asa ,hai sa fim in fashion...si suntem.
Ca niste romani veritabili.Mai avem de  mers pana la litera "o"de la "originalitate".Am ramas la "copie"si alte cuvinte cu litera C...

n-am chef...

Iar mi-am incalcat promisiunea.Asta fac in fiecare zi.Amanarea nu duce la un final fericit.Dar atunci cand nu am starea de spirit necesara,implicit piere si puterea concentratiei.Mai e timp:-J.Ma uit la film.Apoi cred ca voi adormi.Poate ma voi trezi cu chef de bilete de bac.Sau macar de istorie.Daca nu poate psihologie.Si daca ma voi trezi fara chef,atunci voi citi.Asta ma linisteste.

"Animalele au reguli nescrise,Oamenii au legi scrise."


P.S.de azi voi posta in fiecare zi pe blog.

decizie

De maine nu mai aman nimic!

Necuvintele -Nichita Stanescu

El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.
Eu am inclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nţeteşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.

Mi-e dor...

Mi-e dor sa plec de aici.Undeva departe.Unde e linistit.

Mi-e dor sa vad rasaritul intr-un loc absurd.

Mi-e dor sa te uiti la mine cum o faceai candva.

Mi-e dor sa aud valurile batandu-se.

Mi-e dor brusc sa fac cel mai nebunesc lucru.

Mi-e dor sa privesc apusul soarelui .

Mi-e dor sa ma gaseasca rasaritul acolo.

Mi-e dor sa pot spune: mi-e dor.

Mi-e dor de ochii tai.in care vad marea.

Mi-e dor de nisip.

Mi-e dor sa ma cufund in el si 

apoi sa razbat la suprafata.

Mi-e dor de mare.

Mi-e dor sa alerg pe plaja.

Mi-e dor sa fiu cu tine.

Mi-e dor de lucrurile din trecut.

E ciudat,dar mi-e dor de trecut.

Mi-e dor sa beau o bere.

In locul de inceput.

Mi-e dor sa imi simt respiratie greoaie.

Mi-e dor sa fiu ignorata.

Mi-e dor sa gasesc un loc 

In care sa fim numai noi.

Mi-e dor de buzele tale.

Mi-e dor sa rad in hohote.

Mi-e dor sanu fiu asa nerabdatoare.

Mi-e dor sa caut linia orizontului.

Mi-e dor sa ma ratacesc.

Mi-e dor sa fiu inocenta.

Mi-e dor de focul de tabara.

Mi-e dor de calatorie.

Mi-e dor sa pot fi indiferenta.

Mi-e dor sa dorm langa tine.

Mi-e dor de o viata bizara.

Mi-e dor sa fac poze 

si sa fiu incantata.

Mi-e dor sa ajung in locul 

cel mai inalt si sa ma simt libera.

Mi-e dor sa ma ascund de soare.

Mi-e dor sa fac toate astea.

Undeva...departe...

Mi-e dor.Mi-e un dor infinit...

Ultima Iarna

 

Niste raspunsuri...

 ATI FOST PUSI IN SITUATIA IN CARE SA TREBUIASCA SA FITI SERIOSI LA VREUN EVENIMENT SAU VREO INMORMANTARE SI SA VA BUFNEASCA RASU'?                     Relatati intamplarea.

Mi se pare foarte interesanta intrebarea.Astept picanterii si cele mai tari peripetii.;;)

Ceata si intuneric

-Evadare din prezent-