nu-i aici.ba da.e aici.


Eu sunt ceea ce gandesc despre mine.
Adevăratul nostru "EU" este acea forta nevazuta, pe care ne-o marturisesc toate gandurile noastre.

12 octombrie 2009

visul unei nopti de vara:X

Astazi,dupa ''faimosul experiment pe care l-am trait''...am avut parte si de ceva nemaipomenit.este vorba despre piesa de teatru "visul unei nopti de vara" de shakespeare.prin aceasta metoda,il felicit si pe colegul meu nicu,in fatza caruia imi retrag cuvantul prin care il defineam (monopson).Este meritul lui,a facut ceva senzational...Intr-adevar rol mic,insa pentru un inceput de cariera este senzational.Stiam ca are talent,l-am mai vazut in aceasta postura de actor,insa nu cu pubic avizat.Ptr ceilalti actori profesionisti,tot respectul.Au facut o treaba de milioane:X De mult nu am mai fost la o piesa de teatru care chiar sa merite ropotul acela de aplauze de la sfarsit:x Ptr Liviu,aceeasi priza la public ca de obicei.A fost genial.felicitari tuturor!

Maxima Zilei!


"Prostia este o forta elementara mai puternica decat orice cutremur!"

adevar si falsitate!

Intr-o societate in care fiecare alearga dupa atingerea propriului ideal,intr-o lume in care fiecare tine la imaginea de sine,incercam sa ne conturam propriile personalitati...oare ceea ce numim azi spirit de colegialitate,a existat vreodata?de fapt,ceea ce am vrea sa numim,daca ar exista...
Suntem oameni,traim printre oameni.ne numim oameni,dar oare pe cei de langa noi ii consideram oameni,adica ne purtam cu ei in mod omeneste? tinem la principiile noastre,ne modelam conduita spre perfectiune,insa incalcam de cele mai multe ori regulile care ni se impun si le acceptam pe ale noastre.ceva rau in aceasta privinta?da,ne gandim numai la noi si suntem in stare de orice ptr a fi ajunge in gratiile altor persoane.insa nu ne intrebam:suntem respectati de ceilalti prin mijloacele la care recurgem?
De cele mai multe ori nu este de ajuns sa ne fie bine,este necesar ca si ceilalti sa ne aprecieze ptr obtinerea acelui bine.suntem egoisti,nu avem respect si refuzam sa acceptam realitatea.Imi este greu sa fiu cea care accepta realitatea aceasta cotidiana.nu pot suporta indiferenta,nu pot suferi oamenii care au caracter duplicitar.nu suport prefacatoria,nu suport faptul ca ne preface si ne dam destepti atunci cand nu suntem...
nu ar fi mai bine sa fim cinstiti ora de ora?nu ar fi mai bine sa ne consideram noi destepti si altii sa ne creada prosti?sincer pe mine asta ma face sa ma simt mai bine.asta m-ar inalta,m-ar face sa ma simt deasupra tuturor...

Este o lume in care nu mai gasesc iesirea... o lume in care pe zi ce trece toti se transforma.parca at fi niste zombi care incearca sa ne captureze in universul acela straniu.un univers al falsitatii!Si nu vreau sa fiu ca ea .vreau sa fiu eu si atat.sunt multumita!
Powered By Blogger

La urma urmei,ce e fericirea?

La urma urmei,ce e fericirea?
click!