apus.ora 17.35

Tacere zbuciumata

 Tacere-liniste ,calm,tainuire,apatie,lipsa de afirmare.

Tacerea lanului de grau.

Tacerea ochiului de sticla.

Tacerea inserarii.

Tacerea palmei cand se strange ghem si nu poate afirma miscarea.

Tacerea pasilor pierduti.

Tacerea trupului paralizat de ganduri nerostite.

Ce poate fi mai mult decat tacerea fiintei?De ce?Pentru ca tacerea este si stare de liniste,este si stare de neputinta,este incrancenare,este dorinta de orice stare nerostita,este chiar fericirea nevazuta si nepatrunsa decat de tine insuti.

Tacerea este pana la urma o stare a spiritului.,a sufletului,a fizicului,care aduna ganduri,sentimente pe care nu vrei sa le arunci in cotidian.

Tacerea poate fi neputincioasa,poate fi sarguincioasa, poate sa te inainteze sau sa te arunce inapoi.

Tacerea poate fi oaza de liniste a unui om,Oaza unde el se simte stapan pe tot ce inseamna fiinta lui.

Tacerea este tristetea care te inabusa,si nu vrei s-o dezvalui celor din jurul tau.

Tacerea este chiar o binecuvantare de care o fiinta are nevoie pentru a depasi latitudinile si altitudinile.

Ce este tacerea?Este o stare a sufletului sau definitiv este starea trupului?

Tacerea face parte din noi si totusi cred ca poate fi folosita atat spre sacru cat si spre profan.

Imi reprosez tacerea ca pe o adevarata tradare adusa memoriei..Rumeg multa vreme o revansa si nu sunt fericita.Traiesc un anotimp zbuciumat.

E azi.E martie.

 - Ce zi e azi?
- De unde vrei să ştiu?
- Te-ntreb, căci ştii cam multe.
- De ce?
- De toate.
- Şi totuşi...
- Ce zi e azi?
- E martie...