daca timpul ar avea frunze,ce toamna!8->

"A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta."

spunea Nichita Stanescu in "Emotie de toamna".ce as spune eu?ideea mea este ideea umanitatii,ideea umanitatii nu este ideea mea... gandesc diferit?
prea posibil...
este toamna... frunzele cad...frigul apare...caracteristici care oricine le-ar putea da in cel mai simplu mod.un copil ar spune:"toamna este anotimpul in care natura moare"...si nicicand nu am gandit,copiii stiu mai mult decat adultii,ei vad diferente,ei deosebesc prin lucruri marunte lucrurile marete.

ce inseamna ptr mine toamna?

Toamna este in sufletul meu,toamna este apasare,singuratate,lacrima,oftat,spleen,nevroza,suferinta,
amintire,apus,parc,tigara,nepasare,
cadere,indiferenta,ignoranta,scarba,invidie,furie,nedreptate,revolta,povara,depravare,nerabdare,
boala,depresie,vodka,intuneric,grota,somn,ratacire,chin,uitare,vis,judecata,cafea,drum,nemurire,
teluri,sperante,ras,prietenie,distractie,invatat,iubire,fericire... toamna reprezinta anotimpul care parca mereu stagneaza,este anotimpul in care mereu sunt trista,ma gandesc numai la teluri de neatins.Ma deprima toamna.Ma deprima frunzele colorate in mii de culori combinate trist.Ma deprima strazile reci,cu oameni care iti intorc privirile urat,care parca te sfideaza.Ma deprima parcul,care a murit...ma deprima aleile,care nu mai vorbesc.Ma deprima toti cei de la scoala,care vin ptr a indeplini clasica rutina.Ma deprima scoala in sine.Ma deprima bacul.Ma deprima faptul nu peste mult timp,voi incepe viata aia de care ma sperii zilnic,"adevarata viata de atunci incepe".De ce?nu pot sa mai fiu copil un timp?dar eu sunt un copil...am suflet de copil.sunt un copil caruia ii va fi frica de viata dura de care povestesc unii.Ma sperie sa ies din carapacea mea si sa infrunt viata.Trebuie sa fii dur ptr asta,trebuie sa ai multa ambitie.Copilarie,... de ce nu ma rapesti ptr putin timp?... vreau sa zbor,sa retraiesc toata copilaria macar odata!!!

nervi de toamna:-<

Rece.Noros.Trist.O zi sumbra.O zi deprimanta in care pluteste iluzia mortii,o zi in care totul zace,se aud doar picaturile de ploaie tipand la atingerea asfaltului care mai ieri,era dogorit de razele soarelui.

Tot ce a fost frumos s-a terminat.Incepe calvarul.Revolta…e anotimpul ploilor suparate.Este anotimpul cel mai apasator.Odata cu trecerea anilor,odata cu privirea pierduta a unei clipe,trecem si noi prin acea durere metafizica..Ne indreptam spre abisul in care tindem sa ne refugiem.Oare acolo va fi mai bine?Oare acolo nu este mai rece decat aici?E curiozitatea care macia orice iluzie…

EU…sunt persoana deprimata.Eu sunt o lacrima,eu sunt tristetea toamnei.Eu sunt esecul,dar si gloria frunzelor uscate.Sunt speranta unei raze de lumina.Dar cum pot spera,daca ma deprima sumbrul acestui anotimp?Uneori ma intreb daca pot visa…Visul meu e EL…el este visul care va aparea cand totul va fi anihilat…el va aparea in prim planul razei de soare…Va insemna pentru mine lumina.Lumina care absoarbe intunericul care ma incolteste.

Si astept…Astept sa dispara aceasta nevroza si eu odata cu ea…