bestialllll:X:X

VAMA-CANTEC DE GASIT


Cantec de gasit

Alerg nebun
Si-mi scoate inima fum si cant
Un cantec fara vreun rost adanc
Te caut pe toate strazile
Din viata asta.

Tu poate oi fi
Ascunsa dupa vreun zor de zi
O lume-ntreaga sta intre noi
Dar am un cantec si-am sa cant
Pan’ ai s-auzi.

Am sa-i conving
Pe toti nebunii din viata mea
Sa cante pana cand sunetul
Va sparge si usa ta si-ai
Sa-ntelegi ca nu esti singura

Eu cant si nu ma opresc
Sa stii
Sunt doar jumate’ de om
Alerg
Sa ma topesc in tine si sa ma-ntregesc...

Alerg nebun
Imi scoate inima fum si cant
Un cantec fara vreun rost adanc
Te caut pe toate strazile din viata asta

Azi nu.

Exista ceva in fiecare dintre noi,o senzatie care ne invaluie ca o plasa orbitoare si exact pe neasteptate ne cuprinde in nestiinta.Te incoloceste,iti face mersul greoi.dar in sfarsit reusesti sa te ridici.Te ridici si te ambitionezi sa mergi inainte,sa faci macar ceva productiv azi.Dar nu poti,te apuca o gheara de picior,te tranteste in pat si iti cere insistent sa mai stai.si stai...stai o secunda,un minut,o ora.Si timpul trece,durerea se inteteste si nu poti face nimic.Trece asa o zi intreaga.O zi in care ai stat cu romanul in mana si ai citit.Te-ai plimbat pe taramuri oculte si ai trait evenimente marcate de iluzii.Insa vine seara si regreti ca nu ai putut sa alergi mai tare.Regreti ca te-ai lasat prins de sportivul care te-a intrecut.Si asa,azi nu ai facut nimic.Iti spui:"Maine o sa fac tot ce mi-am propus ieri".Dar cine stie maine ce se va ivi?

Dar azi nu...N-am chef azi.

Astazi nu iubesc,astazi nu lucrez.

Astazi e soare in loc de frig.

Azi faceti-va ca nu ma stiti.

Dar azi...nu...nu...

Pur si simplu.

Cosmar si vis.

Lupt si nu stiu pentru ce lupt.Ar trebui sa fie un mecanism constient,insa se desfasoara cu atata regularitate in inconstient,incat creeaza iluzia unei eterne lupte iluzorii.Visez ca ma lupt cu forte malefice,cu oamenii din jurul meu care poate nu au nici o implicatie in plan real...Ma trezesc si realizez cosmarul care ma inconjoara.De ce nu pot sa ma trezesc din vis si sa tip entuziasmata:"Este real!Traiesc un vis real!".Obisnuiesc sa ma trezesc intr-un cosmar care devine din ce in ce pregnant.Oamenii din visul meu sunt doar niste fantasme,locurile in care ei actioneaza sunt ruinele care se inalta triumfatoare pe fundalul sperantelor mele,replicile diferitelor personaje imaginare sunt doar strigatele sufletelor aflate demult in seceta,in paragina nemarginita a zecilor de minute care se plimba obosite in apropiere.Visul il uit la aruncarea unui singur ochi pe fereastra.Ma simt atat de implinita si am incredere in propriile forte numai pentru acele 2 minute care trec in zbor pe langa crestetul meu.Si de multe ori m-am gandit:"Cum ar fi ca atunci cand ma trezesc sa nu deschid ochii pentru 1 minut atat cat sa pot sa imi amintesc ce am visat?".Dar e imposibil.Este exact ca atunci cand esti foarte obosit si iti propui sa nu dormi o noapte.Devine imposibil,deoarece nu tine numai de mecanismul gandirii tale si de intelect,ci de mecanismele interioare care regleaza corpul uman.Asa cum exista senzatia de oboseala,exact asa exista si instinctul de a privi pe fereastra cand te trezesti.Poate doar daca dormi intr-o camera fara ferestre...

Insa nu.Cred ca totul se reduce la capacitatea umana de a percepe intelesurile ascunse ale notiunilor ce aglomereaza universul sau.Visele sunt cele care, in inconstient , se construiesc pe baza tuturor temerilor noastre; insusi Freud afirma ca "In somn,omul isi dezvaluie adevarata personalitate,si tot in somn omul isi afla cauzele nevrozelor sale cele mai ascunse".Inconstientul are capacitatea de a modela omul in toate ipostazele sale.Inconstientul poate face din om tot ce isi doreste,pentru ca in aceasta etapa omul nu mai este constient de actele sale,de replicile sale,de nimic,si se comporta conform impulsurilor,nemaifiind in stare sa le controleze.

Si referitor la cosmaruri:acestea sunt singurele vise care devin realitate.