Fara sens ...ratacesc!

Totusi,singurul lucru care poate deveni greu la suportat la un moment dat,si e unul singur :cel al negasirii...Sa stii ca iubesti,sa simti asta ... dar sa fie departe de tine.
Dar ,ce nu v-am spus poate pana azi si ar fi fost diferit s-o fi spus mai de demult,poate ma grabesc s-o spun dar o las totusi aici,s-o vada cine vede.Si, presimt eu ceva bun acolo in larg.Trebuie sa fie ceva mai mult de atat! In pofida tuturor "jocurilor de baricadare",valuri si vant... ramane totusi ceva special in directia aia si o sa ramana la mal, doar cine se multumeste cu mai putin,cum fac cei mai multi . ...te pune pe ganduri? Sper. Poate ca de asta am lasat ce-i scris aici.Si poate tot de aia,ar fi timpul sa incepi cu inceputul.sau daca te gandesti, poate suna si sinucigas.Depinde ce si cat si unde,ce-i drept.Oricum,nu stiu.
Poate ne intalnim pe drum si nici n-o sa stim ca tu ai citit asta...
Oricat de mare ar fi lumea,oameni simpli si mici ca tine,ca noi ,or sa umple intotdeauna golul ,lasat de ceilalti.
Ce-i mai important si poate chiar cel mai important din toata relatarea asta,care poate unii au inteles-o demult si sunt acum putin in fata noastra,dar de asta m-am intors sa-ti spun atat :
fiecare trebuie sa aiba un vis (macar unul , dar sincer) si fiecare mai ales trebuie (zic trebuie) sa invete SA ALEAGA SINGUR pentru el insusi! Auzul,vazul s.a. te conduc doar spre invataturi. Vezi? Sa fie dornic sa invete ... . inafara de toate acestea,ieri,astazi.... au fost zile pierdute...zile pierdute in van,ptr ca mi-a zburat gandul aiurea.Si cand zic aiurea ma gandesc la ceva nerealizabil,sau poate pe moment nerealizabil.E acolo,surade...dar pana la atingerea lui,trebuie sa ii zambesc si eu.Si eu nu pot.Eu nu pot sa ma prefac ca zambesc.Eu vreau sa zambesc cu toata inima.Dar acum nu pot.Astept sa imi revin.Oftez si o iau de la capat.De cate ori am zis asta?De multe... Si la un moment dat tot ma poticnesc...Dc ?ptr ca am o slabiciune...sunt pesimista si vad lucrurile cum decurg spre un final tragic.Insa el nu este tragic.Puterea mintii mele exagerate ma face sa cred asta.Voi reveni in starea initiala,... cu putere de a continua...Ptr asta am nevoie de tine!

visul unei nopti de vara:X

Astazi,dupa ''faimosul experiment pe care l-am trait''...am avut parte si de ceva nemaipomenit.este vorba despre piesa de teatru "visul unei nopti de vara" de shakespeare.prin aceasta metoda,il felicit si pe colegul meu nicu,in fatza caruia imi retrag cuvantul prin care il defineam (monopson).Este meritul lui,a facut ceva senzational...Intr-adevar rol mic,insa pentru un inceput de cariera este senzational.Stiam ca are talent,l-am mai vazut in aceasta postura de actor,insa nu cu pubic avizat.Ptr ceilalti actori profesionisti,tot respectul.Au facut o treaba de milioane:X De mult nu am mai fost la o piesa de teatru care chiar sa merite ropotul acela de aplauze de la sfarsit:x Ptr Liviu,aceeasi priza la public ca de obicei.A fost genial.felicitari tuturor!

Maxima Zilei!

"Prostia este o forta elementara mai puternica decat orice cutremur!"

adevar si falsitate!

Intr-o societate in care fiecare alearga dupa atingerea propriului ideal,intr-o lume in care fiecare tine la imaginea de sine,incercam sa ne conturam propriile personalitati...oare ceea ce numim azi spirit de colegialitate,a existat vreodata?de fapt,ceea ce am vrea sa numim,daca ar exista...
Suntem oameni,traim printre oameni.ne numim oameni,dar oare pe cei de langa noi ii consideram oameni,adica ne purtam cu ei in mod omeneste? tinem la principiile noastre,ne modelam conduita spre perfectiune,insa incalcam de cele mai multe ori regulile care ni se impun si le acceptam pe ale noastre.ceva rau in aceasta privinta?da,ne gandim numai la noi si suntem in stare de orice ptr a fi ajunge in gratiile altor persoane.insa nu ne intrebam:suntem respectati de ceilalti prin mijloacele la care recurgem?
De cele mai multe ori nu este de ajuns sa ne fie bine,este necesar ca si ceilalti sa ne aprecieze ptr obtinerea acelui bine.suntem egoisti,nu avem respect si refuzam sa acceptam realitatea.Imi este greu sa fiu cea care accepta realitatea aceasta cotidiana.nu pot suporta indiferenta,nu pot suferi oamenii care au caracter duplicitar.nu suport prefacatoria,nu suport faptul ca ne preface si ne dam destepti atunci cand nu suntem...
nu ar fi mai bine sa fim cinstiti ora de ora?nu ar fi mai bine sa ne consideram noi destepti si altii sa ne creada prosti?sincer pe mine asta ma face sa ma simt mai bine.asta m-ar inalta,m-ar face sa ma simt deasupra tuturor...

Este o lume in care nu mai gasesc iesirea... o lume in care pe zi ce trece toti se transforma.parca at fi niste zombi care incearca sa ne captureze in universul acela straniu.un univers al falsitatii!Si nu vreau sa fiu ca ea .vreau sa fiu eu si atat.sunt multumita!

daca timpul ar avea frunze,ce toamna!8->

"A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta."

spunea Nichita Stanescu in "Emotie de toamna".ce as spune eu?ideea mea este ideea umanitatii,ideea umanitatii nu este ideea mea... gandesc diferit?
prea posibil...
este toamna... frunzele cad...frigul apare...caracteristici care oricine le-ar putea da in cel mai simplu mod.un copil ar spune:"toamna este anotimpul in care natura moare"...si nicicand nu am gandit,copiii stiu mai mult decat adultii,ei vad diferente,ei deosebesc prin lucruri marunte lucrurile marete.

ce inseamna ptr mine toamna?

Toamna este in sufletul meu,toamna este apasare,singuratate,lacrima,oftat,spleen,nevroza,suferinta,
amintire,apus,parc,tigara,nepasare,
cadere,indiferenta,ignoranta,scarba,invidie,furie,nedreptate,revolta,povara,depravare,nerabdare,
boala,depresie,vodka,intuneric,grota,somn,ratacire,chin,uitare,vis,judecata,cafea,drum,nemurire,
teluri,sperante,ras,prietenie,distractie,invatat,iubire,fericire... toamna reprezinta anotimpul care parca mereu stagneaza,este anotimpul in care mereu sunt trista,ma gandesc numai la teluri de neatins.Ma deprima toamna.Ma deprima frunzele colorate in mii de culori combinate trist.Ma deprima strazile reci,cu oameni care iti intorc privirile urat,care parca te sfideaza.Ma deprima parcul,care a murit...ma deprima aleile,care nu mai vorbesc.Ma deprima toti cei de la scoala,care vin ptr a indeplini clasica rutina.Ma deprima scoala in sine.Ma deprima bacul.Ma deprima faptul nu peste mult timp,voi incepe viata aia de care ma sperii zilnic,"adevarata viata de atunci incepe".De ce?nu pot sa mai fiu copil un timp?dar eu sunt un copil...am suflet de copil.sunt un copil caruia ii va fi frica de viata dura de care povestesc unii.Ma sperie sa ies din carapacea mea si sa infrunt viata.Trebuie sa fii dur ptr asta,trebuie sa ai multa ambitie.Copilarie,... de ce nu ma rapesti ptr putin timp?... vreau sa zbor,sa retraiesc toata copilaria macar odata!!!

nervi de toamna:-<

Rece.Noros.Trist.O zi sumbra.O zi deprimanta in care pluteste iluzia mortii,o zi in care totul zace,se aud doar picaturile de ploaie tipand la atingerea asfaltului care mai ieri,era dogorit de razele soarelui.

Tot ce a fost frumos s-a terminat.Incepe calvarul.Revolta…e anotimpul ploilor suparate.Este anotimpul cel mai apasator.Odata cu trecerea anilor,odata cu privirea pierduta a unei clipe,trecem si noi prin acea durere metafizica..Ne indreptam spre abisul in care tindem sa ne refugiem.Oare acolo va fi mai bine?Oare acolo nu este mai rece decat aici?E curiozitatea care macia orice iluzie…

EU…sunt persoana deprimata.Eu sunt o lacrima,eu sunt tristetea toamnei.Eu sunt esecul,dar si gloria frunzelor uscate.Sunt speranta unei raze de lumina.Dar cum pot spera,daca ma deprima sumbrul acestui anotimp?Uneori ma intreb daca pot visa…Visul meu e EL…el este visul care va aparea cand totul va fi anihilat…el va aparea in prim planul razei de soare…Va insemna pentru mine lumina.Lumina care absoarbe intunericul care ma incolteste.

Si astept…Astept sa dispara aceasta nevroza si eu odata cu ea…