Iar punct.

Sfarsit de august.Soare palid,vant revoltat si cer suparat.Vara isi strecoara ultimele emotiil prin sufletele unor copii inocenti.Vara isi anunta epilogul si oamenii ii cer impetuos sa mai stea.Sa stea cu ei la nesfarsit.Dar in lumea asta impefecta,dorintele sunt doar cai oculte care nu stralucesc.

Ieri am simtit cu adevarat adierea vantului salbatic care ma lovea in fata si amaraciunea vahduhului.. Imi amintesc fericirea ce ma cuprindea cand ma trezeam in reflectarile razelor de soare.Ma rasfata,ma alunga uneori din camera si ma purta in lumi necunoscute.Imi amintesc nisipul fierbinte pe care abia paseam si valurile care se spargeau la mal.Imi amintesc noptile de vara,tainuite,pline de sarm si viata.Imi amintesc noptile la mare.Stateam langa ea si ii ascultam rasuflarea.Imi amintesc inocenta ce caracteriza orice copil.Imi amintesc starea de beatitudine,ce ma cuprindea cand ma contopeam cu apa.Imi amintesc apusurile ce le priveam plina de iluzii.Imi amintesc betiile care se manifestau ca o iesire din ego-ul frustrat.Si cel mai mult imi amintesc drumul care ducea la mare.Goana si nerabdarea ne impingea spre cunoastere.Tigarile aprinse desenau vise de copil.Fumul se inalta si ne proiecta viitorul.Cand ma gandesc la vara,imi aduc aminte de prietenie.Prieteniile acelea care par eterne.Pentru ca numai cu ei te poti simti TU,in salasul tau si numai cu ei poti crede ca intreaga lume e a ta.Noptile albe si rasul nestapanit iti vor aminti mereu ca libertatea este un zar ce poate fi intors pe toate partile.Viata ne schimba si ne inchide in cochilia ignorantei ,dar Noi,noi mereu vom visa sub acelasi orizont.

Azi simt cum vara zoreste amintirile si le sedimenteaza.Chiar daca ea pleaca,mereu se va intoarce la noi.Si amintirile mereu vor sopti legatura noastra cu ea.A mai ramas doar un vis pierdut.

.