Cimitir al tineretii mele

A trecut ceva timp de cand nu am postat ceva.Am intalnit fericirea si am purtat o discutie cu ea.Dar se pare ca s-a speriat si iar a fugit.Prietenii mi-au inseninat viata.iar invatzatul imi da speranta ca voi avea rezultatele pe care le astept.

Mai sunt cateva zile si se termina si liceul.Festivitatea de absolvire,banchetul apoi bacul... si inca o etapa atinge apogeul/.Asa ca m-am gandit sa postez si p blog cu ceea ce am ramas din cei 4 ani si ce au insemnat pentru mine.

Timiditate...inceput.Ma indreptam catre directii contingente

Si zambeam pueril unui biet cersetor

Ieri...priveam rasaritul si azvarleam slova prologului

Eu...copilul inocent ce-si plimba visele in locuri tainice

Azi...scriu ultima vocabula a epilogului

Eu...copilul matur cu inocenta nestirbita.

Ieri am inceput maratonul

Si azi am ajuns la linia invingatorilor

Ieri sorbeam seva tacerii

Iar Azi toate cuvintele se inghesuie sa sopteasca intelesuri.

Ieri,frica de necunoscut semana indoieli

Dar azi sovaiala naste nadejde.

Ieri am ajuns aici.Azi sunt aici.Dar voi apune.

Cuvintele se izbesc de tarmul prezentului

Liceu.licean.diriga...

Liceul este spatiul claustrat,de care devii dependent la un moment dat

Este speranta si destin.

Este lumina si intuneric

Este ideal si tremur.

Liceanul este zmeul flamand care filtreaza orice forma de cunoastere

Este arogant si rebel.

Dar emotiv si juvenil.

Diriga este lupul de stepa devorat de perfectiune.

Este sobrietate si prevestire.

Este har si ambitie.

Romanul adolescentului miop atinge finalul aici.

Speranta ghideaza pasii in viata si

Traseaza linia orizontului!