Evocare-Nichita Stanescu

Ea era frumoasă ca umbra unei idei,
a piele de copil mirosea spinarea ei,
a piatră proaspăt spartă
a strigăt dintr-o limbă moartă.

Ea nu avea greutate, ca respirarea.
Râzânda şi plângânda cu lacrimi mari
era sărată ca sarea
slăvită la ospeţe de barbari.

Ea era frumoasă ca umbra unui gând.
Între ape, numai ea era pământ.

   Mi-a placut poezia.Si poate ca orice cititor ma gandesc la Ea-femeia perfecta.Insa poezia ar putea avea si un inteles mai profund,pornind de la ultimul vers: ,,intre ape, numai ea era pamant".

In acest caz, tema poeziei ar putea fi nasterea din ape a primei planete a Universului, eveniment la care poetul se intoarce, chemat de nostalgia celei dintai Creatii.

    Intr-o lume plina de "opere imperfecte" (incluzand tot "facutul" "vinovat" de iesirea din starea de gratie a preexistentei), aparitia pamantului din ape constituie un moment crucial, poate singurul frumos si pur.

   In primul vers, comparatia, "ca umbra unei idei" ar putea desemna Increatul cosmic, Ideea divina inainte de a se materializa in fapta.

   In versul urmator, aparitia din ape a "spinarii" fragede a celei dintai planete, este proiectata pe un fundal de dimineata primordiala: nascuta prin spargerea invelisului de piatra al oului cosmogonic, ea are frumusetea stranie a unui "strigat", purtand germenii Fiintei si pe cei ai Nefiintei viitoare.

   Cele doua gerunzii din strofa a II-a ("razanda si planganda") sugereaza un freamat de Geneza cosmica, asemanator cu uriasa germinare universala din "Testament"-ul arghezian.

   Metafora lacrimilor ar putea trimite la cunoscutul vers "Sunt lacrimae rerum" din "Eneida" lui Vergiliu, sugerand ca nasterea primei planete constituie un act sublim; purificata prin invelisul sarat al lacrimilor si impregnata de lichidul neprihanirii, Facerea va fi slavita in ritualurile "nenascutilor" oameni ai primei istorii.

   Astfel, ridicata din ape de "umbra" Gandului divin, cea dintai planeta ramane unica:

("numai ea era pamant ).

       Si dupa cum Nichita Stanescu isi numeste Volumul de poezii ,,Opere imperfecte",eu as putea adauga si"abstracte".Insa nimeni nu poate sti la ce s-a gandit autorul cu adevarat si ce stare de spirit avea in mometul respectiv.Oricate interpretari am gasi,nu cred ca vreuna reflecta adevarata incarcatura a poeziei.Pentru ca ,la urma urmei,fiecare se regaseste si gandeste in mod distinct aceasta "ars poetica".