Rece.Noros.Trist.O zi sumbra.O zi deprimanta in care pluteste iluzia mortii,o zi in care totul zace,se aud doar picaturile de ploaie tipand la atingerea asfaltului care mai ieri,era dogorit de razele soarelui.
Tot ce a fost frumos s-a terminat.Incepe calvarul.Revolta…e anotimpul ploilor suparate.Este anotimpul cel mai apasator.Odata cu trecerea anilor,odata cu privirea pierduta a unei clipe,trecem si noi prin acea durere metafizica..Ne indreptam spre abisul in care tindem sa ne refugiem.Oare acolo va fi mai bine?Oare acolo nu este mai rece decat aici?E curiozitatea care macia orice iluzie…
EU…sunt persoana deprimata.Eu sunt o lacrima,eu sunt tristetea toamnei.Eu sunt esecul,dar si gloria frunzelor uscate.Sunt speranta unei raze de lumina.Dar cum pot spera,daca ma deprima sumbrul acestui anotimp?Uneori ma intreb daca pot visa…Visul meu e EL…el este visul care va aparea cand totul va fi anihilat…el va aparea in prim planul razei de soare…Va insemna pentru mine lumina.Lumina care absoarbe intunericul care ma incolteste.
Si astept…Astept sa dispara aceasta nevroza si eu odata cu ea…
frumos:x si numai ce mi-am terminat eseul la bacovia... de parca nu as fi fost destul de trista si necajita si amarata... :-<
RăspundețiȘtergeresi iti dau dreptate e o vreme ce te duce cu gandul la posibilitatea de disparitie a oricarei umbre de speranta. si e cam trist:(